Dupa o torentiala ploaie,/Ce a zguduit pamantul,cerul,/Se linisteste incet vremea;/Pe cer apare curcubeul.
Un spectru de culori curbate,/Proiecteaza-naltul cer;/De soare,de apa reflectate-/Apar usor si apoi pier.
Si-n sufletul de om e soare;/E linistit c-a trecut totul./Dar parca,in gradina o floare/Isi pune-n cumpana sorocul.
E-o asemanare izbitoare,/Intre ea si curcubeul arcuit./Forma,culorile-s fermecatoare la el,la ea ,dar au pierit.
vineri, 28 noiembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Frunza si stea
Zaresc pe straduta-mi pustie,/O frunza purtata de vant;/Oare copacul sau stie ,/Ca ea a cazut pe pamant?...
Privesc spre cerul senin,/Cum cade,se stinge o stea;/Oare acesta-i declin,/Pentru un om si inima sa?...
Distanata e mare intre frunza si stea,/Lumina primesc de la soare./Verbul este acelasi de ''a cadea "/Atunci,cand si una, si alta moare.
E legea materiei universale/Ce cade,ce moare sau se transforma,/Dar,ce forte oarbe pe ea au creat-o,/Nu stie nimeni, sub nici o forma.
Privesc spre cerul senin,/Cum cade,se stinge o stea;/Oare acesta-i declin,/Pentru un om si inima sa?...
Distanata e mare intre frunza si stea,/Lumina primesc de la soare./Verbul este acelasi de ''a cadea "/Atunci,cand si una, si alta moare.
E legea materiei universale/Ce cade,ce moare sau se transforma,/Dar,ce forte oarbe pe ea au creat-o,/Nu stie nimeni, sub nici o forma.
Ruga pentru poporul roman
Ajuta Doamne,poporul roman,/Sa treaca de greaua incercare/Caci,e muncitor si nu e pagan/ Si sufletu-i plin de suparare.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem,/Sa gasim calea,drumul cel drept./Avem speranta si stiu ca putem;/Inima de aur ne bate in piept.
N-am meritat soarta ce am avut/Si nici pe aceasta n-o meritam./Suntem satui de lovit si batut;/ De ce a fost rau ,vrem sa scapam.
Ajuta Doamne,poporul roman!/Fereste-l de rai si nemernici./In tara aceasta el e stapan/Si are stalpi,destui si puternici.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem/C-avem o tara prea minunata./Avem speranta si stiu ca putem,/S-o facem mareata ca niciodata.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem,/Sa gasim calea,drumul cel drept./Avem speranta si stiu ca putem;/Inima de aur ne bate in piept.
N-am meritat soarta ce am avut/Si nici pe aceasta n-o meritam./Suntem satui de lovit si batut;/ De ce a fost rau ,vrem sa scapam.
Ajuta Doamne,poporul roman!/Fereste-l de rai si nemernici./In tara aceasta el e stapan/Si are stalpi,destui si puternici.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem/C-avem o tara prea minunata./Avem speranta si stiu ca putem,/S-o facem mareata ca niciodata.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Poetului Mihai Eminescu
Oricati luceferi se vor naste,
Niciunul nu va fi ca tine,
Sa straluceasca-n miez de noapte,
Frumos si atat de bine.
Comori sunt ale tale versuri,
De inspiratie divina,
In graiul dulce, romanesc -
Grai de origine latina.
Pentru aceasta mostenire -
A scrisului intelepciune-
Ti-am scris versuri de iubire,
Si multumire - n rugaciune.
Niciunul nu va fi ca tine,
Sa straluceasca-n miez de noapte,
Frumos si atat de bine.
Comori sunt ale tale versuri,
De inspiratie divina,
In graiul dulce, romanesc -
Grai de origine latina.
Pentru aceasta mostenire -
A scrisului intelepciune-
Ti-am scris versuri de iubire,
Si multumire - n rugaciune.
ROMANULE!
Romanule,te duci in tari straine/S-asiguri tie si familiei o paine,/Caci tara aceasta ajunsa pe butuci,/Nu te ajuta cursul vietii sa il urci
Romanule,iti lasi familia si casa,/Ca-i goala punga ta si masa;/Nu ai ce face, trebuie sa vietuies t i;/Instrainarea stiu ca, n-o doresti !
Ai vrea sa fie bine-n tara ta,/Sa ai unde muncii si ce manca,/Sa stai aici ,c-aici e neamul tau;/Nu ai ce face ca destinu-i greu.
Romanule,te duci in tari straine/Dar,nu uita ca nu te duci de bine,/Comporta-te cinstit,cu demnitate,/Cu dragoste de neam,cu dragoste de frate !
Romanule,nu uita ca esti roman,/In tara unde ai un alt stapan ! /Ma rog,la Dumnezeu,sa te ocroteasca,/De binele tau,
mereu ,sa se ingrijeasca
Romanule,daca te duci in tari straine,/Nu uita sa iei cu tine,/Trei lucruri ,sfinte,de care tu depinzi : /Credinta mare in Dumnezeu,un pumn de tarana,iubirea de parinti !
Romanule,iti lasi familia si casa,/Ca-i goala punga ta si masa;/Nu ai ce face, trebuie sa vietuies t i;/Instrainarea stiu ca, n-o doresti !
Ai vrea sa fie bine-n tara ta,/Sa ai unde muncii si ce manca,/Sa stai aici ,c-aici e neamul tau;/Nu ai ce face ca destinu-i greu.
Romanule,te duci in tari straine/Dar,nu uita ca nu te duci de bine,/Comporta-te cinstit,cu demnitate,/Cu dragoste de neam,cu dragoste de frate !
Romanule,nu uita ca esti roman,/In tara unde ai un alt stapan ! /Ma rog,la Dumnezeu,sa te ocroteasca,/De binele tau,
mereu ,sa se ingrijeasca
Romanule,daca te duci in tari straine,/Nu uita sa iei cu tine,/Trei lucruri ,sfinte,de care tu depinzi : /Credinta mare in Dumnezeu,un pumn de tarana,iubirea de parinti !
Razele Lunii
In camera intunecata de somn,/Unde visez in nestire si dorm,/Razele lunii imi mangaie fata,/Din miezul de noapte pana dimineata.
Asa gandeste ea sa m-alinte,/Prin raza ce-o trimite pe fata-mi cuminte,/Prin zambetul dulce,de luna plina,/Prin ochii ei duiosi ce
scapara lumina.
Pe raze-mi transmite vise placute,/Mumai de mine,de cer, de ea stiute;/Imi limpezeste mintea si ma-nsenineaza,/Dis-de-dimineata
si-n ziua ce urmeaza.
Cand ma trezesc, o vad in departare,/Prin raza de lumina transmisa de soare;/Imi face cu ochiul si parca-mi zambeste;/Prin asta
inteleg ca, si ea ma iubeste.
Si eu o iubesc cu aceeasi ardoare,/Caci sora buna este cu sfantul nostru soare;/Ea ne umple viata de multa fericire/Si-n suflet
strecoara un strop, de iubire.
Asa gandeste ea sa m-alinte,/Prin raza ce-o trimite pe fata-mi cuminte,/Prin zambetul dulce,de luna plina,/Prin ochii ei duiosi ce
scapara lumina.
Pe raze-mi transmite vise placute,/Mumai de mine,de cer, de ea stiute;/Imi limpezeste mintea si ma-nsenineaza,/Dis-de-dimineata
si-n ziua ce urmeaza.
Cand ma trezesc, o vad in departare,/Prin raza de lumina transmisa de soare;/Imi face cu ochiul si parca-mi zambeste;/Prin asta
inteleg ca, si ea ma iubeste.
Si eu o iubesc cu aceeasi ardoare,/Caci sora buna este cu sfantul nostru soare;/Ea ne umple viata de multa fericire/Si-n suflet
strecoara un strop, de iubire.
luni, 24 noiembrie 2008
ADIEREA DE VÂNT
O adiere de vânt îmi spune,
Că inima ta a fugit;
Nu ştiu după cine anume,
Dar simt că cineva te-a răpit.
O adiere de vânt îmi şopteşte,
Că dragostea mea, de la tine, a plecat
Şi parcă, inima-mi se pregăteşte,
Să străbată lung drum şi-ndurerat.
O adiere de vânt îmi mângâie faţa
Şi parcă-i-e milă de sufletul meu,
Dar, trăiesc intens cu speranţa,Că voi fii ajutată de bunul Dumnezeu
Că inima ta a fugit;
Nu ştiu după cine anume,
Dar simt că cineva te-a răpit.
O adiere de vânt îmi şopteşte,
Că dragostea mea, de la tine, a plecat
Şi parcă, inima-mi se pregăteşte,
Să străbată lung drum şi-ndurerat.
O adiere de vânt îmi mângâie faţa
Şi parcă-i-e milă de sufletul meu,
Dar, trăiesc intens cu speranţa,Că voi fii ajutată de bunul Dumnezeu
FLORI DE IUBIRE
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Căci, flori au sălaşul în sufletul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc,
Că gândesc plăcut, de dragul tău.
Flori de iubire îşi dăruiesc,
Din sera de flori, din inima mea.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi un picur din ochiul ce-mi lăcrima.
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Din parcul de flori, din jurul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi îngerii toţi, şi bunul Dumnezeu.
Căci, flori au sălaşul în sufletul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc,
Că gândesc plăcut, de dragul tău.
Flori de iubire îşi dăruiesc,
Din sera de flori, din inima mea.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi un picur din ochiul ce-mi lăcrima.
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Din parcul de flori, din jurul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi îngerii toţi, şi bunul Dumnezeu.
MUZA POEZIEI
La poarta sufletului meu
A sunat muza poeziei;
Foarte tare a apăsat
Pe butonul soneriei.
Ca să-i deschid, ea m-a rugat;
Ea am deschis, ea a intrat.
Mi-a spus, să iau condeiu-n mână,
Să mă apuc de scris.
Să ştii, că nu este un vis
Şi nici ale mele fantezii;
Am luat hârtie şi creion
Şi am scris aceste poezii
Pe care, te rog, să le citeşti –
Sunt frumoase, româneşti.
A sunat muza poeziei;
Foarte tare a apăsat
Pe butonul soneriei.
Ca să-i deschid, ea m-a rugat;
Ea am deschis, ea a intrat.
Mi-a spus, să iau condeiu-n mână,
Să mă apuc de scris.
Să ştii, că nu este un vis
Şi nici ale mele fantezii;
Am luat hârtie şi creion
Şi am scris aceste poezii
Pe care, te rog, să le citeşti –
Sunt frumoase, româneşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)