Cerul si pamantul de milenii dateaza.
Suflarea din noi de milenii vegheaza.
Istorie e tot ce este-n jurul meu;
Istorie esti tu,istorie sunt eu.
Crezi ca doar nume de regi raman,peste veacuri,
Sau animale si pesti ce se afunda in lacuri ?...
Istorie e tot ce este-n jurul meu ;
Istorie esti tu, istorie sunt eu.
Fara noi nu ar fi lumea de acum
Noi suntem fructul din neamul strabun;
Istorie e tot ce este-n jurul meu ;
Istorie esti tu,istorie sunt eu.
Noi facem parte din lumea moderna ;
Vom face parte din lumea eterna.
Istorie e tot ce este in jurul meu;
Istorie esti tu, istorie sunt eu.
sâmbătă, 13 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
Nu-mi pare rau
Nu-mi pare rau de existenta-mi pamanteasca,/Pe care,o maiastra forta a conceput-o bine/Dar mintea noastra e-o minte omeneasca,/In care-i proiectata si iubire.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala/Care,cu voluptate ,m-a tot impins in fata,/Iar eu credeam,naiva,ca intamplarea e banala;/Dar nu era asa - era sorocul meu de viata.
Nu-mi pare rau de existenta-mi pamanteasca,/Unde se-ncearca viata cu rele si cu bune,/Unde adevaru-i fortat ,adesea ,
ca sa masluiasca,/Lumestile naravuri care,nu vor sa se -nturne.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala,/Care mi-a inaltat pe ceru* albastru o stea;/Stralucitoare -n noptile senine din anotimpul - vara,/Si nu prea intunecoasa ,atunci cand ziua se-nnoura.
Nu-mi pare rau de existenta-mi pamanteasca,/Nici pentru ceea ce-a trecut si a fost;/Am urcat si am coborat ca pe un fir de ata,/M-am necajit,prea mult,fara nici un rost.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala,/Ca pronia cereasca mi-a vegheat destinul;/Iar gena pamanteasca si zodia astrala/Au fost,in a mea viata,si sluga ,si stapanul.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala/Care,cu voluptate ,m-a tot impins in fata,/Iar eu credeam,naiva,ca intamplarea e banala;/Dar nu era asa - era sorocul meu de viata.
Nu-mi pare rau de existenta-mi pamanteasca,/Unde se-ncearca viata cu rele si cu bune,/Unde adevaru-i fortat ,adesea ,
ca sa masluiasca,/Lumestile naravuri care,nu vor sa se -nturne.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala,/Care mi-a inaltat pe ceru* albastru o stea;/Stralucitoare -n noptile senine din anotimpul - vara,/Si nu prea intunecoasa ,atunci cand ziua se-nnoura.
Nu-mi pare rau de existenta-mi pamanteasca,/Nici pentru ceea ce-a trecut si a fost;/Am urcat si am coborat ca pe un fir de ata,/M-am necajit,prea mult,fara nici un rost.
Nu-mi pare rau de existenta-mi ancestrala,/Ca pronia cereasca mi-a vegheat destinul;/Iar gena pamanteasca si zodia astrala/Au fost,in a mea viata,si sluga ,si stapanul.
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Roata vietii
Invarte-mi Doamne,roata vietii,/Opreste-o intr-un camp cu flori/Si-m da fiorii tineretii,/Cu farmecul cantarii de viori.
Invarte-mi Doamne, roata vietii,/Opreste-o in campul inverzit /Si fa ca roua diminetii,/Sa-mi spele sufletul trezit.
Invarte-mi Doamne,roata vietii,/Sa fie un bun miracol sfant;/Patrunda-ncet prin albul cetii,/Cu sanatate -n trup si-n gand.
Invarte-mi Doamne,roata vietii,/Opreste-o in calea binelui./Nu mai vreau anii tineretii /Dar,vreau starpirea raului.
Invarte-mi Doamne, roata vietii,/Opreste-o in campul inverzit /Si fa ca roua diminetii,/Sa-mi spele sufletul trezit.
Invarte-mi Doamne,roata vietii,/Sa fie un bun miracol sfant;/Patrunda-ncet prin albul cetii,/Cu sanatate -n trup si-n gand.
Invarte-mi Doamne,roata vietii,/Opreste-o in calea binelui./Nu mai vreau anii tineretii /Dar,vreau starpirea raului.
Optimism
Priveste mereu inainte,
Cu fruntea in sus, surazand,
Chiar daca pe cer nu e soare
Sau ai tristete in gand.
Nu lacrima niciodata ,
In fata destinului crud.
Cu totii purtam o povara,
Din clipa cand noi ne-am nascut.
Sa cersti,sa inveti ,sa fii om
E -o zbatere fara de seaman,
Ca freamatul frunzei din pom,
Ce creanga o are ca leagan.
Cu fruntea in sus, surazand,
Chiar daca pe cer nu e soare
Sau ai tristete in gand.
Nu lacrima niciodata ,
In fata destinului crud.
Cu totii purtam o povara,
Din clipa cand noi ne-am nascut.
Sa cersti,sa inveti ,sa fii om
E -o zbatere fara de seaman,
Ca freamatul frunzei din pom,
Ce creanga o are ca leagan.
vineri, 28 noiembrie 2008
Curcubeul si floarea
Dupa o torentiala ploaie,/Ce a zguduit pamantul,cerul,/Se linisteste incet vremea;/Pe cer apare curcubeul.
Un spectru de culori curbate,/Proiecteaza-naltul cer;/De soare,de apa reflectate-/Apar usor si apoi pier.
Si-n sufletul de om e soare;/E linistit c-a trecut totul./Dar parca,in gradina o floare/Isi pune-n cumpana sorocul.
E-o asemanare izbitoare,/Intre ea si curcubeul arcuit./Forma,culorile-s fermecatoare la el,la ea ,dar au pierit.
Un spectru de culori curbate,/Proiecteaza-naltul cer;/De soare,de apa reflectate-/Apar usor si apoi pier.
Si-n sufletul de om e soare;/E linistit c-a trecut totul./Dar parca,in gradina o floare/Isi pune-n cumpana sorocul.
E-o asemanare izbitoare,/Intre ea si curcubeul arcuit./Forma,culorile-s fermecatoare la el,la ea ,dar au pierit.
joi, 27 noiembrie 2008
Frunza si stea
Zaresc pe straduta-mi pustie,/O frunza purtata de vant;/Oare copacul sau stie ,/Ca ea a cazut pe pamant?...
Privesc spre cerul senin,/Cum cade,se stinge o stea;/Oare acesta-i declin,/Pentru un om si inima sa?...
Distanata e mare intre frunza si stea,/Lumina primesc de la soare./Verbul este acelasi de ''a cadea "/Atunci,cand si una, si alta moare.
E legea materiei universale/Ce cade,ce moare sau se transforma,/Dar,ce forte oarbe pe ea au creat-o,/Nu stie nimeni, sub nici o forma.
Privesc spre cerul senin,/Cum cade,se stinge o stea;/Oare acesta-i declin,/Pentru un om si inima sa?...
Distanata e mare intre frunza si stea,/Lumina primesc de la soare./Verbul este acelasi de ''a cadea "/Atunci,cand si una, si alta moare.
E legea materiei universale/Ce cade,ce moare sau se transforma,/Dar,ce forte oarbe pe ea au creat-o,/Nu stie nimeni, sub nici o forma.
Ruga pentru poporul roman
Ajuta Doamne,poporul roman,/Sa treaca de greaua incercare/Caci,e muncitor si nu e pagan/ Si sufletu-i plin de suparare.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem,/Sa gasim calea,drumul cel drept./Avem speranta si stiu ca putem;/Inima de aur ne bate in piept.
N-am meritat soarta ce am avut/Si nici pe aceasta n-o meritam./Suntem satui de lovit si batut;/ De ce a fost rau ,vrem sa scapam.
Ajuta Doamne,poporul roman!/Fereste-l de rai si nemernici./In tara aceasta el e stapan/Si are stalpi,destui si puternici.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem/C-avem o tara prea minunata./Avem speranta si stiu ca putem,/S-o facem mareata ca niciodata.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem,/Sa gasim calea,drumul cel drept./Avem speranta si stiu ca putem;/Inima de aur ne bate in piept.
N-am meritat soarta ce am avut/Si nici pe aceasta n-o meritam./Suntem satui de lovit si batut;/ De ce a fost rau ,vrem sa scapam.
Ajuta Doamne,poporul roman!/Fereste-l de rai si nemernici./In tara aceasta el e stapan/Si are stalpi,destui si puternici.
Ajuta-ne Doamne,sa reanviem/C-avem o tara prea minunata./Avem speranta si stiu ca putem,/S-o facem mareata ca niciodata.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Poetului Mihai Eminescu
Oricati luceferi se vor naste,
Niciunul nu va fi ca tine,
Sa straluceasca-n miez de noapte,
Frumos si atat de bine.
Comori sunt ale tale versuri,
De inspiratie divina,
In graiul dulce, romanesc -
Grai de origine latina.
Pentru aceasta mostenire -
A scrisului intelepciune-
Ti-am scris versuri de iubire,
Si multumire - n rugaciune.
Niciunul nu va fi ca tine,
Sa straluceasca-n miez de noapte,
Frumos si atat de bine.
Comori sunt ale tale versuri,
De inspiratie divina,
In graiul dulce, romanesc -
Grai de origine latina.
Pentru aceasta mostenire -
A scrisului intelepciune-
Ti-am scris versuri de iubire,
Si multumire - n rugaciune.
ROMANULE!
Romanule,te duci in tari straine/S-asiguri tie si familiei o paine,/Caci tara aceasta ajunsa pe butuci,/Nu te ajuta cursul vietii sa il urci
Romanule,iti lasi familia si casa,/Ca-i goala punga ta si masa;/Nu ai ce face, trebuie sa vietuies t i;/Instrainarea stiu ca, n-o doresti !
Ai vrea sa fie bine-n tara ta,/Sa ai unde muncii si ce manca,/Sa stai aici ,c-aici e neamul tau;/Nu ai ce face ca destinu-i greu.
Romanule,te duci in tari straine/Dar,nu uita ca nu te duci de bine,/Comporta-te cinstit,cu demnitate,/Cu dragoste de neam,cu dragoste de frate !
Romanule,nu uita ca esti roman,/In tara unde ai un alt stapan ! /Ma rog,la Dumnezeu,sa te ocroteasca,/De binele tau,
mereu ,sa se ingrijeasca
Romanule,daca te duci in tari straine,/Nu uita sa iei cu tine,/Trei lucruri ,sfinte,de care tu depinzi : /Credinta mare in Dumnezeu,un pumn de tarana,iubirea de parinti !
Romanule,iti lasi familia si casa,/Ca-i goala punga ta si masa;/Nu ai ce face, trebuie sa vietuies t i;/Instrainarea stiu ca, n-o doresti !
Ai vrea sa fie bine-n tara ta,/Sa ai unde muncii si ce manca,/Sa stai aici ,c-aici e neamul tau;/Nu ai ce face ca destinu-i greu.
Romanule,te duci in tari straine/Dar,nu uita ca nu te duci de bine,/Comporta-te cinstit,cu demnitate,/Cu dragoste de neam,cu dragoste de frate !
Romanule,nu uita ca esti roman,/In tara unde ai un alt stapan ! /Ma rog,la Dumnezeu,sa te ocroteasca,/De binele tau,
mereu ,sa se ingrijeasca
Romanule,daca te duci in tari straine,/Nu uita sa iei cu tine,/Trei lucruri ,sfinte,de care tu depinzi : /Credinta mare in Dumnezeu,un pumn de tarana,iubirea de parinti !
Razele Lunii
In camera intunecata de somn,/Unde visez in nestire si dorm,/Razele lunii imi mangaie fata,/Din miezul de noapte pana dimineata.
Asa gandeste ea sa m-alinte,/Prin raza ce-o trimite pe fata-mi cuminte,/Prin zambetul dulce,de luna plina,/Prin ochii ei duiosi ce
scapara lumina.
Pe raze-mi transmite vise placute,/Mumai de mine,de cer, de ea stiute;/Imi limpezeste mintea si ma-nsenineaza,/Dis-de-dimineata
si-n ziua ce urmeaza.
Cand ma trezesc, o vad in departare,/Prin raza de lumina transmisa de soare;/Imi face cu ochiul si parca-mi zambeste;/Prin asta
inteleg ca, si ea ma iubeste.
Si eu o iubesc cu aceeasi ardoare,/Caci sora buna este cu sfantul nostru soare;/Ea ne umple viata de multa fericire/Si-n suflet
strecoara un strop, de iubire.
Asa gandeste ea sa m-alinte,/Prin raza ce-o trimite pe fata-mi cuminte,/Prin zambetul dulce,de luna plina,/Prin ochii ei duiosi ce
scapara lumina.
Pe raze-mi transmite vise placute,/Mumai de mine,de cer, de ea stiute;/Imi limpezeste mintea si ma-nsenineaza,/Dis-de-dimineata
si-n ziua ce urmeaza.
Cand ma trezesc, o vad in departare,/Prin raza de lumina transmisa de soare;/Imi face cu ochiul si parca-mi zambeste;/Prin asta
inteleg ca, si ea ma iubeste.
Si eu o iubesc cu aceeasi ardoare,/Caci sora buna este cu sfantul nostru soare;/Ea ne umple viata de multa fericire/Si-n suflet
strecoara un strop, de iubire.
luni, 24 noiembrie 2008
ADIEREA DE VÂNT
O adiere de vânt îmi spune,
Că inima ta a fugit;
Nu ştiu după cine anume,
Dar simt că cineva te-a răpit.
O adiere de vânt îmi şopteşte,
Că dragostea mea, de la tine, a plecat
Şi parcă, inima-mi se pregăteşte,
Să străbată lung drum şi-ndurerat.
O adiere de vânt îmi mângâie faţa
Şi parcă-i-e milă de sufletul meu,
Dar, trăiesc intens cu speranţa,Că voi fii ajutată de bunul Dumnezeu
Că inima ta a fugit;
Nu ştiu după cine anume,
Dar simt că cineva te-a răpit.
O adiere de vânt îmi şopteşte,
Că dragostea mea, de la tine, a plecat
Şi parcă, inima-mi se pregăteşte,
Să străbată lung drum şi-ndurerat.
O adiere de vânt îmi mângâie faţa
Şi parcă-i-e milă de sufletul meu,
Dar, trăiesc intens cu speranţa,Că voi fii ajutată de bunul Dumnezeu
FLORI DE IUBIRE
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Căci, flori au sălaşul în sufletul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc,
Că gândesc plăcut, de dragul tău.
Flori de iubire îşi dăruiesc,
Din sera de flori, din inima mea.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi un picur din ochiul ce-mi lăcrima.
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Din parcul de flori, din jurul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi îngerii toţi, şi bunul Dumnezeu.
Căci, flori au sălaşul în sufletul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc,
Că gândesc plăcut, de dragul tău.
Flori de iubire îşi dăruiesc,
Din sera de flori, din inima mea.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi un picur din ochiul ce-mi lăcrima.
Flori de iubire îţi dăruiesc,
Din parcul de flori, din jurul meu.
Doar mintea mea ştie cât te iubesc
Şi îngerii toţi, şi bunul Dumnezeu.
MUZA POEZIEI
La poarta sufletului meu
A sunat muza poeziei;
Foarte tare a apăsat
Pe butonul soneriei.
Ca să-i deschid, ea m-a rugat;
Ea am deschis, ea a intrat.
Mi-a spus, să iau condeiu-n mână,
Să mă apuc de scris.
Să ştii, că nu este un vis
Şi nici ale mele fantezii;
Am luat hârtie şi creion
Şi am scris aceste poezii
Pe care, te rog, să le citeşti –
Sunt frumoase, româneşti.
A sunat muza poeziei;
Foarte tare a apăsat
Pe butonul soneriei.
Ca să-i deschid, ea m-a rugat;
Ea am deschis, ea a intrat.
Mi-a spus, să iau condeiu-n mână,
Să mă apuc de scris.
Să ştii, că nu este un vis
Şi nici ale mele fantezii;
Am luat hârtie şi creion
Şi am scris aceste poezii
Pe care, te rog, să le citeşti –
Sunt frumoase, româneşti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)