Zaresc pe straduta-mi pustie,/O frunza purtata de vant;/Oare copacul sau stie ,/Ca ea a cazut pe pamant?...
Privesc spre cerul senin,/Cum cade,se stinge o stea;/Oare acesta-i declin,/Pentru un om si inima sa?...
Distanata e mare intre frunza si stea,/Lumina primesc de la soare./Verbul este acelasi de ''a cadea "/Atunci,cand si una, si alta moare.
E legea materiei universale/Ce cade,ce moare sau se transforma,/Dar,ce forte oarbe pe ea au creat-o,/Nu stie nimeni, sub nici o forma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
poezia este creaţia lui Ileana Nistor HELLER din Turda şi aparţine volumului de poezie Cheile oraşului lansat în anul 2003 la Clubul Casei Armatei din Turda.
Trimiteți un comentariu